Când afară e ger, gri și mohorât, cine nu a visat măcar o dată să lase totul baltă și să plece spre tărâmuri mai calde, spre plaje însorite cu palmieri? Ei bine, povestea de azi e despre cineva care chiar a făcut pasul acesta.
Enikö Pohl este născută și crescută în Brașov, cu origini maghiare, și da, recunoaște cu zâmbetul pe buze că se săturase până peste cap de iernile lungi, de ger și de zăpadă.
Își dorea din tot sufletul să se trezească dimineața cu soarele pe chip și nu cu atmosfera aceea congelată pe care o știm cu toții prea bine, indiferent unde locuim în România.
A vizitat Spania de multe ori și, de fiecare dată, dorința a crescut și mai mult: „da, aici vreau să trăiesc!” își spunea de fiecare dată când se întorcea din Spania.
Dar, ca să se mute în Spania cu adevărat, și-a dat seama că nu e suficient să visezi sau să îți faci bagajele. Avea nevoie de ceva concret: să vorbească limba spaniolă.
A încercat cursuri și înainte, însă a simțit că, pentru a-și atinge obiectivul, avea nevoie de ceva mai mult: o structură clară, de ghidare reală și de cineva care să înțeleagă prin ce trece.
Așa a ajuns la mine, la cursul de spaniolă pentru Mutat în Spania, și după un an și câteva luni de muncă constantă, ea și partenerul ei s-au mutat, în sfârșit, în Spania.
Actualmente Enikö locuiește în Comunitatea Valencia, lucrează într-o agenție imobiliară, vorbește zilnic în spaniolă cu clienții, colegii și prietenii ei și trăiește exact acea viață însorită la care visa când locuia în Brașov.
În cadrul acestui interviu Enikö povestește sincer despre drumul ei. De la dificultăți la primele reușite, de la teama de a nu se înțelege cu spaniolii nativi până la prietenii care i-au schimbat viața.
Este al treilea interviu dintr-o serie de povești reale, pe care le voi publica special pentru cei care caută cursuri de limba spaniolă, meditații spaniolă online sau un profesor de limba spaniolă care să îi ajute în procesul de mutare în Spania.
Te invit să citești mai departe și, cine știe, poate chiar te vei regăsi în povestea ei.
Enikö, când ai simțit prima dată că vrei cu adevărat să pleci din România?
Cu foarte mulți ani în urmă, cam 35… imediat după ce ”s-au deschis porțile” în 1990. Am avut biletul de tren cumpărat spre Germania, la rudele mele, dar nu a fost să fie atunci. De 35 de ani am așteptat să vină momentul ca să pot, în sfârșit, „evada”.
Cum era pentru tine viața în Brașov?
Am avut o viață frumoasă, cu multe realizări pe plan personal și familial. Brașovul a fost cel care m-a format ca să fiu persoana de astăzi și pentru asta sunt foarte recunoscătoare.
Ai vizitat Spania de mai multe ori înainte să te muți definitiv împreună cu partenerul tău de viață. Ce te-a atras cel mai mult la viața de aici?
Da, am vizitat multe țări din lumea largă, iar Spania de mai multe ori. Primele dăți o vedeam doar cu ochiul turistului. Dar a început să îmi placă și m-a captivat. În primul rând a fost modul lor de viață mai relaxat și am simțit că de asta am nevoie. Mi-a ajuns de viața accelerată din România când, de micile bucurii ale vieții, care contează atât de mult pentru o viață bună (în opinia mea, bineînțeles), nu mai aveam timp suficient.
Multe aspecte ale vieții lor m-au atras: modul lor de a trăi, de a-și oferi liniște, socializare, apropiere, respect, atenție… lista este lungă. Bineînțeles, toate acestea nu la modul ideal, ci în general, căci sunt și aspecte negative față de România. Dar, în final, puse toate în balanță, înclină cu brio spre partea bună.
Când ai realizat că pentru a face pasul acesta era absolut necesar să înveți limba spaniolă serios?
Din prima clipă în care ne-am decis că țara aleasă va fi Spania. Cam cu un an înainte de a ne muta am început să mă documentez și să adun informații și eram nevoită să traduc paginile pe care le accesam ca să pot înțelege. Și asta mă enerva la culme…
Călătoriile în diferite colțuri ale lumii m-au învățat că, fără a vorbi măcar o limbă de circulație internațională, nu te descurci. În cazul Spaniei, cu engleza nu ai ce să faci în viața de zi cu zi, dacă ești mai mult printre spanioli. La instituții, piață, brutărie, gară etc., comunicarea se face în spaniolă. E o mare minune dacă dai de un spaniol vorbitor de engleză.
Ce te-a convins să începi cursurile de spaniolă pentru mutarea în Spania alături de mine?
Nu a fost ceva care să mă convingă. De fapt, eu nici nu te cunoșteam. Dar te-am ales pentru că mi-a plăcut ce spuneau despre tine alți clienți cu care ai lucrat în trecut pe grupul „Mutat în Spania”, pe care îl urmăream. Și a fost o alegere foarte bună!!
Care au fost cele mai mari blocaje când ai început să înveți limba spaniolă?
Blocaj nu a fost. Mă simțeam însă puțin frustrată că bagajul de cuvinte tare greu s-a mai conturat și îmbogățit. Asta pentru că, așa cum știi, nu sunt o fire tare răbdătoare, și vreau să vorbesc dintr-o dată bine. Dar astea sunt vise… trebuie multă muncă ca să ajungi să vorbești corect „más o menos”. Aici a intervenit profesionalismul tău, pentru care sunt foarte recunoscătoare.
Ce parte din tot procesul de învățare ți s-a părut cea mai dificilă?
Prima parte mi s-a părut cea mai grea. Dar, având experiența învățării altor limbi străine în trecut, știam că „big picture”-ul care se va lega în final, trebuie să îl construiesc separat, pe fiecare bucățică. Și din cauza asta simțeam că parcă „nu se depune” totul cum trebuie. Dar cu răbdare a trecut Moise marea, corect? Plus că, la mine problema cea mai mare este că sunt poliglotă, iar asta mă încurcă uneori.
După cât timp ai simțit că poți purta o conversație simplă fără să te blochezi, fără să traduci în mintea ta înainte?
Cam după 3 luni.
Îți amintești momentul când, pentru prima dată, ai putut să vorbești câteva minute legate cu un spaniol nativ, el te-a înțeles dar și tu pe el complet? Cum te-ai simțit? Povestește-ne întâmplarea.
A fost cadoul meu, a fost ca și cum aș fi luat primul loc la un concurs important. Satisfacția este de nedescris. Trebuie simțită. Fără tine nu reușeam!
Cam la 1-2 săptămâni după ce am ajuns aici, ne-am dus la Mercadona să cumpărăm ulei de măsline. Stăteam în fața raftului și ne uitam ca „curca-n lemne”, cum se spune. O doamnă pensionară, în etate, a venit la noi ca să își ofere ajutorul.
Am avut atunci prima lecție despre uleiul de măsline și, implicit, am aflat și cum se numeau membrii familiei sale (nepoți, copii, soț) și ce tip de ulei preferă fiecare și la ce mâncăruri se folosește. A fost haios, drăguț, educativ, nemaipomenit. Cam așa a decurs prima conversație cu o nativă spaniolă, cam de 30 de minute, căci aici nimeni nu se grăbește.
Cum a fost mutarea efectivă? Ce ai simțit când ai pășit în Spania ca „acasă” și nu doar ca turist?
Ne-am mutat aici în noiembrie 2024, iar în februarie 2025 am revenit la Brașov ca să rezolv câteva chestiuni administrative. Cât am stat în Brașov câteva zile, îmi spuneam în gând că abia aștept să ajung acasă… în Elche. Deci pentru noi Spania a devenit acasă foarte repede. Pentru că acasă, pentru noi, este locul unde ni-l creăm. Nu are sens geografic.
Ai ajuns acolo în noiembrie, chiar înainte de sărbători. Cum ai trăit acea perioadă?
Foarte bine. Când noi am ajuns în Spania avea loc întâlnirea comunității românilor din Elche, la restaurantul românesc din fața apartamentului nostru. Am legat prietenii încă din acea zi și, cu ocazia sărbătorilor de ”iarnă”, am făcut o masă de Crăciun cu sarmale, ciorbă, gulaș și voie bună.
Cum te-a ajutat limba spaniolă să îți faci prieteni noi?
Am putut intra într-o altă lume pe care o vedeam inițial doar de afară. Cu ajutorul noilor mei prieteni spanioli am început să înțeleg mai bine cum funcționează lumea lor, cum sunt ei cu adevărat. Căci fiecare popor are modul său prin care se manifestă și trăiește. Scara de valori a spaniolilor este puțin diferită de a noastră, cea cu care eram obișnuiți în România.
Știu că ai terminat un curs de formare profesională în Spania. Cât de mult a contribuit cunoașterea limbii spaniole atunci când te-ai înscris la acest curs?
A însemnat mult, pentru că atunci când mi-au testat nivelul de spaniolă au considerat că mă pot descurca cu ce știam la momentul respectiv. Că pot să fac față să înțeleg, să învăț, să fac prezentări în fața clasei, să dau examene etc.
Deși eram la un nivel de A2, încă aveam unele probleme în a mă exprima și a vorbi, dar școala m-a forțat, ca să spun așa, să gândesc și să vorbesc doar în spaniolă. Dar dacă nu aveam nivelul acela de A2 nu aș fi avut nicio șansă să mă accepte.
Ce rol a avut limba spaniolă în obținerea locului tău actual de muncă la agenția imobiliară la care lucrezi?
Fără să știu limba spaniolă nu aș fi putut să lucrez, chiar dacă vorbesc bine 3 limbi străine + germana de bucătărie. Nu știu dacă m-aș fi putut angaja.
Cum arată o zi obișnuită pentru tine acum, între job, prieteni și explorarea locurilor noi?
Încep ziua salutând și vorbind cu vecinii când plec la serviciu, apoi când ajung la birou scriu e-mail-uri sau le răspund clienților, vorbesc la telefon cu primăria, poliția locală, firme, șefi de scară, asociații de locatari, firme de utilități — toate acestea în spaniolă. Apoi îmi fac siesta și înapoi la birou. Iar seara ies cu prietenii la o „charla”, rezolv treburi administrative, mai fac o analiză, un consult de rutină la medic etc.
Adică la fel ca în România, dar într-un stil total diferit și într-un alt ritm. Aici ne oferim timp pentru noi și familie. Weekendurile nu sunt zile obișnuite. În weekend este vorba despre plajă, relaxare, prieteni și familie.
Ce îți lipsește cel mai mult din România și ce nu vrei să mai vezi deloc?
Îmi lipsesc verdele și mirosul de pădure. Dar mi-am asumat-o. Nu mai vreau să văd zăpadă, vreme umedă și gri, oameni cu fețe triste și încruntați.
Cum ai descrie experiența ta cu sesiunile mele de spaniolă?
Mi-ar fi fost rușine să nu mă prezint la cursurile tale pregătită și cu temele făcute. Păi tu depui atâta efort ca să ne faci să ne intre în cap spaniola, și eu să nu te respect? Păi cum vine asta? 😊 Orele cu tine treceau prea repede, voiam să mai continue, mi-ar fi plăcut să fac de mai multe ori pe săptămână. Însă, din păcate, timpul nu îmi permitea decât o ședință pe săptămână.
Iar în ultimele 4 luni am fost pe ultima sută de metri cu mutatul, printre cutii împachetate, bagaje, acte de strâns, alergătură…
Dar mi-a plăcut că detectai și țineai cont de necesitățile noastre și acolo insistai mai mult. Că ne mai luai pulsul din când în când și ne întrebai și pe noi ce părere avem, dacă simțim că este nevoie să mai exersăm pe anumite chestiuni, unde avem nevoie de ajutor mai mult.
Cred că tu ești pentru noi un fel de coach personal de spaniolă. Aaaaa, și nu s-a terminat 😊. Vreau să ajung cu tine la nivelul B2–C1, pentru că știu că pot, și asta într-un timp nu foarte lung.
Dacă ar fi să definești aceste cursuri în trei cuvinte, care ar fi ele?
Devotament, profesionalism, suflet.
Ce nu ți-a plăcut la aceste cursuri de limba spaniolă și crezi că ar trebui schimbat?
Să nu ne mai dai atâtea teme 😊😊. Era o glumă!!!! Te rog, nu schimba nimic la chestia asta, temele chiar sunt necesare. Pues no me sale ninguna idea. Me gusta todo. En serio!
Povestește-ne un moment amuzant din primele luni când participai la cursurile mele de limba spaniolă.
Ne-ai spus la un moment dat că a venit timpul să ne înveți și câteva ”înjurături” (așa mai light 😊), ca să știm și noi ce înseamnă, dacă cineva ni le adresează. Erau de nivel elementar, nu din alea ”de cartier” sau ”de mahala”. Și parcă erai puțin stânjenită că trebuia să ne explici în română ce înseamnă, fiindcă tu nu folosești așa ceva în vorbire. Dar ne-au fost de ajutor, că „joder” și „coño” sunt la ordinea zilei aici în Spania.
Ai recomanda aceste cursuri și altor persoane care visează să se mute în Spania? De ce?
Bineînțeles, am și recomandat mai multor persoane. Pentru că am mare încredere în munca depusă de tine, dar le spun că asta nu este suficient, și elevul trebuie să fie serios și silitor. Adică da, e important să înveți cu un profesor de spaniolă cu experiență, care îți înțelege nevoile, știe ce trebuie să înveți pentru a ajunge la nivelul dorit. Dar dacă tu nu faci nimic în acest sens, nu depui un efort minim, nu vei învăța mare lucru.
Dacă ar trebui să îi spui cuiva, pe scurt, de ce merită să învețe limba spaniolă înainte de a se muta în Spania, ce i-ai spune?
Tuturor celor care vor să facă pasul să se mute în Spania le pot spune că, dacă învață limba spaniolă înainte să se mute nu vor depinde niciodată de alte persoane. Nu vor trebui să apeleze la ”prieteni” care uneori nu au informația actualizată sau, fără să vrea, te mai induc și în eroare.
Nu vor trebui să plătească pe cineva care să-i ducă de mânuță la o autoritate ca să afle informații ori să rezolve o problemă. Își vor putea rezolva singuri toate procedurile, vor avea informația corectă, direct de la sursă, în orice colț al Spaniei, fără dificultăți. Și se vor putea integra mult mai repede, fără să piardă energie, timp și bani.
Povestea lui Enikö nu este doar despre a învăța o limbă străină, ci despre crearea unui nou început. Despre curajul de a schimba frigul cu soarele, nesiguranța cu libertatea și dorința cu realitatea.
Ea a demonstrat că, atunci când ai un plan bine pus la punct și perseverezi, visul de a te muta în Spania devine mult mai mult decât o fantezie de vacanță.
Iar dacă citești aceste rânduri și simți că te regăsești în dorința ei de a trăi sub soare, de a avea prieteni spanioli și de a te bucura de o viață nouă, sub palmieri, atunci înseamnă că a venit momentul să faci și tu primul pas.
Înscrie-te la cursul meu de limba spaniolă pentru relocare în Spania, un program gândit pentru oameni ca tine, care nu mai vor doar să viseze, ci să se integreze cu adevărat în Spania.
Contactează-mă și hai să transformăm dorința ta într-un plan concret.
