Pentru mulți medici din România, momentul în care decid să plece din țară pentru a profesa în Spania nu apare de la o zi la alta.
Unii se decid încă din timpul facultății, însă la alții decizia este luată după o acumulare lentă: de oboseală, dezamăgire și uneori chiar de neputință. Ani în care au salvat vieți în spitale aglomerate, cu resurse puține și presiune multă, cu gărzi nesfârșite, și-au pus sufletul într-un sistem care rareori le-a mulțumit.
Așa a început și povestea Dr. Dorian Ciobanu, unul dintre medicii români care a ales să creadă că merită mai mult. Mai mult respect, mai multă liniște, mai multă normalitate. Spania a fost pentru el nu doar o destinație, ci o speranță. Un loc unde medicina se face cu demnitate, unde superiorii și colegii te apreciază la adevărata ta valoare, iar pacienții nu simt nevoia să dea bani ca să fie tratați mai bine.
Dar drumul spre visul lui a început cu o provocare uriașă: trebuia să învețe limba spaniolă. Dorian a pornit de la nivelul A1-începător, dar pot spune că se numără printre cei mai buni cursanți pe care i-am avut până în prezent.
Mi-am dat seama cât de ambițios este deoarece, încă de la început a vrut să pronunțe corect în castellano (limba spaniolă care se vorbește în Spania). Lucru pe care nu mulți vor să-l experimenteze la început.
Acesta este al patrulea interviu din seria mea dedicată foștilor mei cursanți, oameni care au avut curajul să înceapă de la zero, să schimbe nu doar țara, ci și destinul profesional, să-și urmeze visul de a lucra în Spania și care au reușit datorită perseverenței și… unui strop de spaniolă bine învățată. 😊
Astăzi vei afla povestea doctorului Dorian Ciobanu, medic specialist ATI care lucrează în Spania, Vigo, de peste 6 ani. A pornit de la nivelul de începător cu limba spaniolă, dar a ajuns să profeseze la unul dintre cele mai importante spitale din NV-ul Spaniei.
Povestea lui este despre ambiție, curaj, multă, multă, multă muncă, răbdare și disciplină. Despre începuturi de la zero și o bătălie câștigată cu limba spaniolă.
Despre faptul că atunci când îți dorești ceva cu adevărat, nu există bariere, nici măcar lingvistice.
Dacă ai căutat pe Google „cursuri de spaniolă pentru medici”, „meditații spaniolă online” sau „cursuri de limba spaniolă pentru examenul DELE” atunci citește mai departe. Vei regăsi aici mai mult decât un interviu. Vei regăsi o poveste despre ambiție, disciplină și renaștere profesională. Povestea lui Dorian ar putea fi și povestea ta.
Dorian, îți mai amintești momentul când ai decis că vrei să pleci din România și să profesezi ca medic în Spania?
Îmi amintesc perfect, eram încă la facultate, la finalul anului 5, când împreună cu actuala soție am decis că este timpul să ne căutăm un viitor mai bun.
Ce te-a atras cel mai mult la Spania? A fost o decizie impulsivă sau un plan gândit de mult timp?
Pot să spun că ambele. Majoritatea colegilor se pregăteau să plece în Anglia, Franța sau Germania. Cred că întotdeauna mi-a plăcut aventura, iar Spania este printre puținele țări unde ți se oferă aceleași șanse la o carieră profesională ca unui nativ. Dar există un examen cu un clasament.
Ce imagine aveai despre viața de medic înainte să pleci?
Acum, după ceva ani de experiență, pot spune că imaginea pe care o aveam era aproape de zero. Dar aveam, și încă am, dorința să fiu printre cei mai buni.
Ce spuneau colegii tăi când au aflat că vrei să emigrezi în Spania și să lucrezi acolo?
Majoritatea se uitau la salariul anual de rezident pe care îl ofereau alte țări. Spania nu este țara europeană cu cele mai mari salarii, dar partea economică nu este totul. Compensează stilul de viață, oportunitățile, raportul calitate- preț, costurile cu traiul zilnic, în fine, sunt mai multe… Însă este cel mai ușor de evaluat pentru un început de drum.
Știu că părinții tăi sunt la rândul lor medici. Dânșii ce părere au avut despre planurile tale? Cum au primit vestea?
Părinții mei întotdeauna m-au susținut. Știau că un sistem medical european mă va ajuta să ajung un medic la un nivel acceptabil.
Cum a fost primul contact cu limba spaniolă: ți s-a părut o limbă prietenoasă sau un munte greu de urcat?
Știm cu toții că o limbă cu origini latine este mai ușor de abordat, dar să nu ne facem iluzii. Ca să poți ajungi la un nivel înalt, așa cum sunt eu acum, adică să muncești într-un spital vorbind doar în spaniolă, în secția de ATI, este foarte mult de muncă. Și asta e valabil pentru orice limbă străină. Pentru mine, cel puțin, „muntele nu înceta să crească”.
Ai început literalmente de la nivelul începător. Ce te-a făcut să nu renunți în primele luni, când probabil ți se părea imposibil?
Da, am început de la nivelul A1, știam doar câteva chestii din telenovele pe care le știe toată lumea… De multe ori m-am gândit să renunț, dar cred că întotdeauna mi-am asumat deciziile luate. Și apoi, este foarte important cine și cum te îndrumă.
Cât de dificil ți s-a părut drumul până când ai obținut diploma DELE C1? Ce ți s-a părut cel mai complicat: gramatica, vocabularul, conversația…?
Cred că până la DELE C1 sunt multe etape. Pentru mine cel mai greu a fost vocabularul, fără de care, așa cum îmi spuneai și tu mereu, nu poți vorbi. Însă o cunoaștere bună a gramaticii m-a ajutat să fac primii pași spre o conversație cursivă dar și corectă. Căci degeaba vorbești dacă nu e și corect ceea ce spui.
La examenul DELE C1, îți mai amintești ce probă ți s-a părut cea mai grea?
Da, cred că nu voi uita toată viața. A fost partea de „ascultare și înțelegere” a unei conversații dintre un spaniol și un columbian.
Știu că tu ai luat examenul pentru medici rezidenți în Spania (examenul MIR, cum este el cunoscut). Cum te-ai pregătit pentru acest examen și cum a fost această experiență?
Dacă examenul DELE C1 mi-a luat aprox. 1,5 ani cu 8 ore pe zi de învățat în ultimele 6 luni și promovarea examenului din prima încercare, examenul MIR (pentru a ajunge medic rezident) l-am susținut de două ori, învățând o medie de 10 ore/zi (pentru ultimul examen). Dar asta doar pentru a reuși să-mi aleg specialitatea pe care mi-o doream.
Ce te-a ajutat să îți păstrezi motivația până când ai ajuns să lucrezi într-un final în spital în Spania?
În cei doi ani de învățat au fost perioade grele. Un factor important de suport a fost familia, care m-a înțeles, m-a sprijinit întotdeauna și m-a ajutat. Iar apoi, faptul că mereu mi-am dorit foarte mult să ies din zona de confort.
Ai avut și momente când ai vrut să lași totul baltă, sau în care ți-ai spus: „gata, nu mai vreau!”? Și ce te-a făcut să continui?
Clar, mai ales că după primul examen eșuat toți colegii mei erau medici în diverse spitale din țară sau străinătate. E mai ușor să mergi în același timp cu generația ta decât să te rupi și să alegi un drum diferit. Dar am continuat pentru că, pentru mine, Spania era și este una dintre țările unde egalitatea între națiuni este respectată, atât pe plan profesional, cât și pe plan interpersonal.
Cum ai descrie atmosfera de la cursurile de spaniolă cu mine? Îți mai amintești? Ce ți-a plăcut mai mult și ce nu ți-a plăcut? A trecut ceva timp de atunci…
Au trecut mai bine de 10 ani de când am luat examenul DELE C1. În special am amintiri din perioada grea, din primul an. Îmi aduc perfect aminte cum, după aproximativ 1 an, nu mai știu exact, am avut o discuție. Și-atunci mi-ai spus: „Dacă nu te pui cu burta pe carte, nu o să iei C1. Mobilizează și apucă-te de învățat cum trebuie, altfel nu văd ce rost mai au clasele astea de spaniolă cu mine.” Cred că pentru mine acela a fost un moment important, probabil aveam nevoie ca cineva să-mi spună adevărul în față. Așa că, cel mai mult mi-a plăcut dedicarea și sinceritatea ta. Și niciodată nu am simțit că acele clase de spaniolă au fost doar ca să treacă timpul. Căci iată-mă unde sunt!
Ce metode sau trucuri crezi tu că te-au ajutat cel mai mult să reții și să înțelegi limba spaniolă?
Nu pot să spun despre mine că sunt un înfocat al limbilor străine, le foloseam mai mult ca pe un instrument. Eu am reușit cu spaniola exersând mult. Dar iată că acum o vorbesc la nivel nativ. E parte din viața mea.
Cât de mult ți-a schimbat viața limba spaniolă după ce ai ajuns acolo? A contat faptul că puteai vorbi limba spaniolă înainte să te angajezi?
Consider că cel mai important factor când ajungi într-o țară străină este să știi să comunici în limba respectivă. Te ajută să-ți rezolvi toate problemele singur/ă, fără să plătești pe cineva pentru orice.
Da, pot spune că m-am integrat foarte repede, spaniolii erau uimiți de nivelul meu de spaniolă dar și de cunoștințele mele în general, și mereu voiau să știe cum am reușit. În plus, ca să dai examenul MIR ai nevoie de diploma DELE C1.
Ți-a fost greu să te integrezi în sistemul medical spaniol? Cum te-au primit colegii și pacienții?
Deloc. Cred că în maximum 6 luni am fost considerat unul din echipă. Iar pacienții au respect mare pentru medici, în general. Din când în când mă întreabă de unde provin, iar mirarea lor este mare când spun că sunt din România.
Cum ți s-a părut ritmul de muncă și viață din Spania comparativ cu România?
Ritmul de muncă este asemănător. Lucrez de la ora 09:00 la 15:00, plus gărzi. Dar am mai mult timp liber după gărzi. În schimb, munca mea de medic nu se termină la spital. Pentru că nivelul este ridicat, studiul la domiciliu este foarte important. Nimeni nu se supără dacă nu știi, dar se supără dacă ești leneș.
În timpul rezidențiatului în Spania ai urmat cursuri de specializare? Cei de la spital ți-au dat această posibilitate?
Formarea unui medic aici este bine implementată. Tot timpul ai cursuri, trebuie să susții prezentări pe secție, în spital și la congrese naționale și internaționale. Perioada de rezidențiat nu este ușoară, se muncește mult și nu există „nu pot acum”. Însă, după ce termini rezidențiatul, aici ești medic specialist cu aceleași drepturi și obligații, dar ești și respectat ca doctorii care au peste 20 de ani de experiență.
Ai simțit vreodată în spitalul în care ai lucrat / lucrezi că ai fost discriminat din cauza faptului că ești român?
Niciodată. Aici sunt mulți medici străini, în special din America Latină. Respectul între colegi este primordial.
Ce sfat i-ai da unui medic român care visează la același drum?
Drumul lui/ ei spre Spania trebuie să înceapă cu o bună cunoaștere a limbii spaniole. În sistemul medical nu poți să profesezi cu engleza sau orice altă limbă. Da, ar fi bine să cunoști și o altă limbă străină. Dar dacă vrei să te stabilești aici, învață bine limba spaniolă și peste 50% din munca ta va fi făcută. Integrarea ta în societate nu se face la serviciu, se face socializând. Iar dacă nu știi să vorbești limba spaniolă, nu te vei putea integra.
Te-ai întoarce vreodată în România să practici medicina?
Îmi pare rău să spun asta, dar probabil că nu. În viitor mi-aș dori să pot colabora cu spitale mari din România pentru schimb de experiență, dar vom vedea.
Dacă ar fi să rezumi în trei cuvinte experiența ta la cursurile mele de limba spaniolă, care ar fi acelea?
Calm, perseverență, adevăr.
Ce i-ai transmite unui medic care ezită să înceapă să învețe limba spaniolă pentru că „nu are timp” sau „crede că e prea greu”?
În ziua de azi mulți începem să învățăm limbi străine pe internet. Nu recomand. Este nevoie de cineva cu experiență și dorință să te învețe exact ce ai nevoie, să-ți explice pe limba ta ce nu ai înțeles, de ce ai făcut vreo eroare. Unui program de pe internet sau unei aplicații nu îi pasă de tine. Și apoi, să se gândească că dacă a pornit pe acest drum, cealaltă variantă (de a rămâne în România) va fi adevăratul greu pe termen lung.
Ai recomanda cursurile mele de spaniolă și altor medici români care se pregătesc să plece în Spania? De ce?
Desigur. Faptul că am putut să ne cunoaștem în timpul claselor de spaniolă m-a ajutat enorm în procesul de învățare. Fiecare minte este diferită și învață altfel, în alt ritm. Și pentru fiecare trebuie să existe un profesor care să-și dea seama de asta și să meargă cu elevul în direcția potrivită. Într-un final, asta înseamnă, de fapt, relația elev-profesor.
Povestea lui Dorian nu este doar un caz izolat, ci dovada clară că orice vis devine realizabil atunci când ai lângă tine un profesor potrivit, un plan și o strategie clară.
A fost la rândul lui începător la limba spaniolă, a trecut prin momente de îndoială și oboseală, dar a ajuns acolo unde își dorea: lucrează ca medic specialist ATI în Spania, actualmente vorbește limba spaniolă la nivel nativ și trăiește visul pe care l-a construit pas cu pas.
Am ales să vă prezint aceste povești reale pentru că, dincolo de diplome, examene și formalități, în spatele oricărui medic care pleacă în Spania există o motivație puternică: dorința de libertate, de respect și de normalitate.
Iar învățarea limbii spaniole este primul pas în tot acest puzzle. Un pas mare, uneori greu, dar esențial.
Dacă simți și tu că te regăsești în povestea lui, nu amâna. Învață spaniola corect, eficient și personalizat.
Locurile la cursurile mele sunt limitate, dar visurile nu.
